Incredere sfaramata

25 iunie 2006

Stii cum e sa te increzi in cineva si sa speri ca nu vei avea parte de inca o dezamagire si totusi…? Sa te increzi total in o persoana care se compoarta cand sunteti intre patru ochi intr-un fel si altfel cand suntem mai multi? Sa te increzi in el/ea, sa te lasi pacalit, amagit si in final deceptionat?

Hai sa zicem ca prima oara e greseala, dar dupa ce trece un timp sa ai incredere ca s-a schimbat (asa cum zice si el/ea), sa te increzi din nou in el/ea si el/ea sa te deceptioneze inca o data? Ei bine, mie mi s-a intamplat si sunt sigura ca nu sunt singura. Sa-ti spuna ca s-a schimbat, ca ii place sa vb cu tn, dar ca nu stie de ce, sa ai incredere ca nu va spune ce i-ai zis, si totusi sa o faca? Si tu sa ai impresia si convingerea ca e un alt om si sa ai asigurarea ca nu are o “hidden agenda”, si totusi are… Sa te napadeasca lacrimile stiind ca ai cazut iar in capcana lui, contrar sfaturilor celor din jurul tau… ? Si totusi te framanta niste intrebari: daca s-a schimbat intr-adevar?, daca spune adevarul?, daca pot castiga inca un prieten care sa ma inteleaga?. Nu am intalnit multi oameni cu care sa fi fost pe aceeasi lungime de unda si pe care sa vreau sa il am prieteni. Din pacate din cei 3 in care am avut incredere si cu care eram ca doua picaturi de apa, doar cu o persoana am pastrat prietenia…Timpul trece si te simti din ce in ce mai goala pe interior si stii ca nu ai ce face pt a indrepta. Cum sa ai incredere in persoane pe care le cunosti de putin timp cand persoane pe care le cunosti din cls intai iti fac chestii de genul asta? Cum sa te increzi ca o sa rasara si pe strada ta soarele cand o alta planeta il eclipseaza de ani de zile? Probabil nu mai sunt coerenta, fiindca blog-ul asta e scris la furie, inca resimt tradarea, enervarea si ranile care inca nu s-au inchis… TIMPUL VINDECA ORICE !!

… binecuvantare sau blestem?

23 iunie 2006

De cate ori am auzit sintagma asta in ultima vreme: Iubirea – binecuvantare sau blestem?, Calculatorul – Binecuvantare sau blestem?.

De unde aceasta perspectiva in alb & negru? De ce trebuie sa fie ori alba ori neagra? Probabil e inca una din multele superstitii si traditii inutile, infantile si prostesti, cum e si cea a existentei unei divinitati (cik pastreaza vie speranta in oameni)… Nu k nu as crede in Dumnezeu, as fi oarba daca nu as crede, dar de ce sunt lansate ipoteze care mai de care mai prostesti pentru a justifica existenta/absenta unui lucru sau divinitate?

Desigur, sunt constienta ca viata inseamna un sir de alegeri bune sau rele, dar de ce trebuie sa fie ori alba ori neagra? Daca eu vreau sa fie roz sau albastru, ce rau fac? Desi eu nu umblu cu jumatati de masura si nu imi place sa iau decizii pe moment, fiindca pot fi eronate, tot nu vad totul in alb sau negru.

Dar ca sa revin la subiect Totul este o constanta variabila. Asa cum o pasiune/iubire poate fi o binecuvantare poate sau nu ajunge sa fie un blestem, datorita factorilor externi. Asa si cu calculatorul. El a revolutionat ere si cand a fost descoperit a fost un pas urias pt omenire, dar din pacate a ajuns in scurt timp un blestem. Cum? In zilele noastre 9 copii din 10 au acces la calculator si daca ai un PC e un “must” sa ai si internet. Cand l-am descoperit am profitat pt a ma informa intr-un timp cat mai scurt in cat mai multe domenii. Apoi Pc-ul, mai degraba Net-ul mi-a acaparat toata atentia si in afara de el nu mai exista nimic pt mine. Din fericire exista si altceva in afara de PC: flori, peisaje “breath taking”, prieteni (si nu aia virtuali care poate nici nu exista), carti (da bai tata mai exista si alte carti in afara de manuale), radioul (dap…:p si asta mai exista si e o afacere de succes). Ajungeam sa stau 10-12 ore in fata ecranului fara a ma misca nici un pic si asta nu era bine. In fine, acum totul e in regula…:)sper

Era sa uit… Daca vreau sa aleg calea de mijloc…De ce culoare ar fi reprezentata? Gri? lol:))

Foste iubiri – idealuri sau amagiri?

Majoritatea tin minte intotdeauna prima iubire si mereu incearca sa gaseasca un tipar pt Femeia/Barbatul perfect. Doar amintindu-mi de cea mai simpla regula a lumii in care traim (perfectiunea nu exista si nu poate fi atinsa) imi dau seama cat de eronate sunt conceptele dupa care se ghideaza multi.
Dar revenind la prima iubire…Exista asa ceva? Prima iubire inseamna pt multi primul contact cu viata sentimentala. Dar oare cand trecem la alta etapa, cea a intimitatii, oare tot prima iubire se numeste? Da si nu. Multe fete fac acest pas din o prostie (ca toti o fac – sfat: sa nu va aruncati si in fantana). Daca acest pas este facut fiindca asa simte persoana respectiva si cu o persoana pe care o iubeste, atunci prima iubire, primul sarut palesc in fata devenirii unei femei/unui barbat din toate punctele de vedere.
Subiectul multor filme, de cele mai multe ori americane :p, este gasirea acelui “The One”. Ma indoiesc ca exista asa ceva sau cineva nascut sa fie menit tie. Prostii si traditii infantile, dar care sunt speranta unui glob intreg, mai putin Lumii a treia care nu este dezvoltata; ar trebui sa ai de mancare si medicamente si alte variabile vitale si dupa aia sa te mai gandesti si la altceva. Multe cupluri se destrama fiindca nu se mai simt ca in prima zi. Asta e evident; e ca si cum ai fi la prima doza de heroina, care e cea mai puternica, mai tarziu incerci sa obtii acelasi rezultat, dar nu reusesti decat sa mori. O relatie inseamna rabdare, intelegere, incredere, iubire si daca ar fi si o reactie chimica ar fi perfect (of, iar notiunea de perfect). Cand insa exista doua sau trei dintre ele trebuie sa compensezi lipsa celorlalte. Depinde cat de mult vrei ca relatia sa mearga si cat esti de dispus sa te schimbi pentru a te intelege bine cu partenerul/partenera.
Cand esti cu o persoana pe care nu o cunosti bine si incepi sa vorbesti de ceilalti iubiti, te trezesti zicand: “A nu era ca B” si atunci persoana cu care vorbesti se simte amenintat: “Daca el nu e mai bun decat B?” Te implici intr-un cerc vicios. Nu e bine niciodata sa vorbesti prea mult despre fostii tai cu actualul, si mai mult decat sigur nici tie nu ti-ar placea ca el sa faca asta
In privinta idealurilor, unele fete pot fi foarte superficiale: “Imi place de el, dar nu le place prietenelor/, dar nu are bani”, “Ma inteleg super cu el, dar nu are ochii albastrii.” Asta e o prostie. Cand iti place cu adevarat de cineva stii din prima. Cand il vezi pur si simplu ti se lipesc ochii de el si nu te mai poti abtine sa nu il privesti. Apar fluturii in stomac, zambesti si razi ca o nebuna, dap…nebuna dupa el. Viata pare foarte simpla, nu?
Pacat ca nu este asa…

Sfarsitul inca unui an scolar

Daca acum un an abia asteptam vacanta, acum nu stiu ce dracu' s-a intamplat. Din un singur motiv stiu ca vreau vacanta: S-a terminat cu trezitu' la ore atat de matinale, ca sa invat de dimineata (ca cica prinde bine, sau nu). Prima saptamana de vacanta e saptamana in care nu te ridici din pat nici macar pt nevoi fiziologice, daramite sa mai iesi pe afara. A doua saptamana te mai ridici din pat doar de gura parintilor, care "saracii" pleaca dimineata la 8, sau mai devreme, sicand vin te gasesc in exact acelasi loc in care erai cand au plecat ei, in aceeasi pozitie Desigur, urmatoarele saptamani iesi din casa ca sa simti cum e cu aerul curat de afara de care iti ziceau parintii in fiecare zi cand veneau acasa, dupa care iti faci curaj si iesi cu prietenii in oras si in afara orasului, perioada de maxima distractie din vacanta. Ultimile 3 sapt iti propui sa inveti (:))=))loooool)...ajungi in ultima sapt de vacanta - evident nu ai invatat nimic...urmeaza o perioada de stres ca nu poti si nu ai chef sa inveti...dupa care urmeaza o perioada de destindere, mai romaneste, de sictir...Ultima sapt: nu ai invatat nimic, dar nu conteaza fiindca te simti implinit ca a mai trecut o vacanta si ai stat in pat in cea mai mare parte a ei...
Pup
P.S.: Enjoy the summer, go out and have fun!!

Prefacatoriile - minciuni sau ascunzatori?

Desi primele blog-uri au fost cat de cat ironizate, si deci oarecum amuzante, eu nu sunt deloc asa. Mereu vrei sa atragi atentie fiindca prima impresie conteaza intotdeauna. Dar de ce? De ce sa conteze ceva ce este atat de superficial? Multe persoane trag o concluzie pe baza unei aparente, dar in spatele aparentei te gasesti tu, care poate nu ai nimic de-a-face cu impresia creata. Poate ca asta e misterul unei prietenii frumoase si de durata: persoana sa treaca de zidul, aparenta, pe care tu ai creat-o ca sa ai un firewall impotriva influentelor negative din exterior. Dar oare ce s-ar intampla daca firewall-ul cade intr-un moment critic si tu ramai, "gol", in fata virusilor ce intr-un minut pot dobori tot ceea ce tu ai cladit in ani?
Persoanele prefacute sunt peste tot. Uita-te in jur, analizeaza cu atentie si ai sa vezi ca situatia nu este cum o stiai tu.
Recunosc! Sunt o persoana prefacuta, fiindca aceasta stare ma ajuta sa "go on", sa nu cad la prima lovitura. Dar este o mare diferenta intre a te preface doar ca sa fii in defensiva si a te preface pentru ca sa fii in ofensiva, in stand by, ca sa faci rau tuturor persoanelor din jur. Ce satisfactii sa ai cand ii face rau unei persoane chiar si una necunoscuta?
Persoanele de care trebuie sa ne ferim cu totii sunt persoanele care sunt prefacute cu intentia de a-ti face rau. Astfel de persoane se apropie de tine, cu o ipocrizie imensa, te fac sa ai incredere in ele, cu un talent ingrozitor, tu dai firewall-ul jos si cu prima ocazie iti trag teapa si iti zic "adevarurile" lor, de fapt minciuni. Ce poti face pentru a nu ti se intampla asta: SA NU PUI SUFLET IN NIMENI pana nu iti demonstreaza ca e pe langa tine din motive pure si nu materiale, egoiste sau pur si simplu fiindca "da bine".
Pana data viitoare uitati-va imprejur cu atentie si nu cadeti prada acestor persoane machiavelice.